Timpul trece.

Howdy-ho! :)
Alta seara in care imi gasesc alinarea in acest minunat blog, cu toate ca nu am nicio idee de subiect interesant de 'dezbatut'.

In ultima vreme, m-am cam saturat de muzica alternative si explorez noi 'tarmuri'. Tot ce tine de reggae, sau metal, sau d'n'b de cateva seri, e ascultat de mine cu cea mai mare placere. Printre episoade din South Park sau Cow and Chicken, mai bag cateva pagini din 'Imparatul mustelor' de William Golding (am auzit ca e interesanta cartea :D), sau mai savurez cate un ceai la un film bun (am vazut multe filme in ultima saptamana...). Ah, cat de bine e in vacanta, sa nu am vreo grija, sa nu-mi pese de scoala. :)
Dar simt ca mi se stafideste creierul, daca ma relaxez prea mult. Stii cum e, ce e mult strica. Deci incerc sa-mi misc fundul mare si sa mai ies la o plimbare prin oras, sa ma bucur de zapada asa cum se cuvine, sa ies 'la un cappuccino vienez', sa admir luna, pe -15 grade C.
Si totusi, cu toate ca vin sarbatorile si, din punctul meu de vedere, se apropie cea mai frumoasa perioada a anului (pe langa ziua mea si zilele in care luam vacanta :D), ma simt singura. Cred ca am o astenie de sarbatorile de iarna, si daca nu exista asa ceva, inventez eu. Dar deh, cineva trebuie sa o aiba si pe asta. Si ca maine vine 2010, si nici nu-mi vine sa cred ca a trecut atat de mult timp de cand eram kinder in clasa intai, cu uniforme, abecedar, stilou :> si cate si mai cate... si asa de repede a trecut timpul, ca nici nu realizez ca au trecut 16 ani din viata mea; si la fel de repede vor trece si urmatorii 16 ani, din care imi voi aminti esentialul, pt ca mai apoi sa uit toate amanuntele legate de anumite intamplari din viata mea. Si asa trece timpul...
Acum cred ca vreau sa mai citesc, si poate ca maine voi avea o zi mai plina (nu credeam ca voi ajunge vreodata sa vreau una energica in schimbul uneia relaxante :) )

Pana data viitoare, have fun in orice faci, si profita de fiecare moment.
Viata trece, timpul trece, si noi trecem prin ele.

Copila din mine regreta/nu regreta

Hey! :)

E asa de bine in vacanta, ca incep sa cred ca e un vis si nu mai vreau sa ma trezesc. Ma simt ca un copil de 6 ani, fericit ca ninge, ca vine Mosu' (macar de mi-ar aduce Mosu' ce as vrea...).
Buuun, si acum sa fac o scurta lista cu ce regret ca am facut sau ca nu am facut si cu 'chestiile' pe care nu regret ca le-am facut in anul 2009. Ca sa mai treaca timpu', ca deja e 2:08 si mi-e sa nu adorm. (e urat sa adormi devreme in vacanta :D)
Pai, lista ar incepe cam asa:
Regret ca:
*am pierdut timpu' fara rost (vezi seri in fata monitorului, seri de iesit in parc si de pierdut vremea.)
*nu am fost la mai multe concerte (adica au fost 2, din cate imi amintesc, mai exact Guano Apes si Les Elephants Bizarres; trebuia sa fie si Byron pe lista, dar nu am avut cu cine)
*nu mi-am facut si mai multi prieteni sau macar cunostinte (sunt buni, cand ai nevoie de ei)
*nu am prieteeeeen (innebunesc daca mai stau mult fara. Nu ca nu as fi innebunit deja, din cauza asta :)) )
*m-am maturizat, intr-o oarecare masura (preferam sa raman mai copil cu un an.)
*am dat banii pe tigari si bautura :">
*nu am citit prea mult, cu toate ca sunt la profil de filologie, si ar trebui sa citesc muuult
*nu am calatorit mai mult (deh, daca nu am cu cine...)

Si acum, sa incep o alta lista:
Nu regret ca:
*am cunoscut persoane noi, unii prieteni de acum :)
*mi-am dezvoltat anumite idei, sentimente fata de cei din jur (asta cred ca mi se intampla in fiecare an. Sunt sentimente schimbatoare pt mine)
*m-am distrat, atat cat am putut, dar mereu e loc de mai bine
*am amintiri placute legate de anul acesta (si pt ca am ajuns la mare, dupa 8 ani fara ea; sau pt ca am fost pt prima data la munte, in timpul verii :) )
*am invatat sa fiu om si sa judec ca unul (asta nu-mi iese prea bine, dar macar incerc)
*am realizat ca viata devine din ce in ce mai grea, si ca atunci cand te crezi mai sus ti se intampla sa-ti 'puna cineva piedica' si cazi jos.)
*am fost la filarmonica, la teatru :> (asta insemnand ca mi-am largit orizonturile in materie de arta)
*mi-am dezvoltat o pasiune, probabil printre singurele, aceea fiind arta fotografica (si curand imi voi cumpara o camera foto mai buna)
Si pana la urma urmei, nu regret majoritatea actiunilor sau gandurilor mele. Chiar daca scriu ca nebuna aici, si nu citeste nimeni, eu tot scriu. Stiu ca scriu pt mine, pt a ma simti mai bine. Pt ca ce scriu aici sunt ganduri pe care nu le-as putea spune nimanui. Dar le pot scrie. Si cat de usor e... :)

Acum cred ca ar urma o lista cu ce mi-as dori pt 2010. Nu cred ca acea lista ar fi prea lunga. Sa fiu sincera, tot ce-mi doresc pt noul an e sa fiu sanatoasa, si sa nu ma indepartez sufleteste prea mult de amicii mei. Sa ii am pe cei dragi alaturi, sa am prietenii alaturi, sa explorez 'noi tarmuri' (si din asta puteti intelege ce vreti :)) ), sa nu ma schimb in rau, sa ma distrez de 2 ori mai mult decat in 2009, si ce e cel mai important - sa stiu sa ma fac auzita. Si ascultata. :)
In mare, nu cred ca vreau foarte multe. Si majoritatea tin de mine si de gandirea mea.
E deja 2:33 si cred ca ma bag la somn, ca nu mai rezist. Am baut azi o cafea, dar nu ma ajuta.
Oricum, va urez 'sarbatori fericite!' si sa ne 'citim' cu bine. :) zbye!

Later edit: Ca de obicei, ceasul de pe acest blog mirific e mai derutat decat mine. E ora 2:41 acum, in Romania!

'Vin, sarbatorile vin...' si vodka!

Hello, lume!
Ca sa fac o introducere mai normala, tin sa mentionez ca sunt fericita. Da, printr-o minune, sunt fericita. Ceea ce e destul de bun, pt a intampina noul an cum se cuvine. Insa fericirea mea e ciudata - nu are motive intemeiate. Probabil ca sunt putin recunoscatoare pt ce am, pt ce am avut si am pierdut, spre binele meu, pt faptul ca-s om, ca gandesc, ca ma pot bucura de viata la fel ca altii din jurul meu. Totusi, in acelasi timp pot vorbi de o nefericire, pt modul idiot in care ma port in fiecare zi, pt ca las orele, zilele sa treaca pe langa mine fara a face absolut nimic care m-ar putea ajuta. Pentru ca nu stiu sa profit de orice gen de relatie, pt ca ma subestimez atat de mult, pt ca tot ce vad in mine e un copil cu o multime de defecte, care crede ca le va rezolva, si va deveni un om ca toti ceilalti. Si cat de bine e ca raman macar cu speranta... Dar as putea spune ca sunt o copila normala :)
Alright now, asta a fost 'introducerea'.
Pentru ca 'vin sarbatorile, vin...' :), tin sa te intampin cu niste urari, ca sa mai destind atmosfera pe-aici. Iti urez, in primul rand, sa petreci aceste sarbatori cu cei dragi, cu cei alaturi de care te simti bine, cu multa veselie sau oricum vrei tu. Doar sa le petreci. De la Mos Craciun, sa fiu sincera, mi-as dori muuulte, dar ma resemnez, din cauza ca suntem in plina criza, si sper doar la un cadou sufletesc, si nu material. Sper sa primesc o persoana alaturi de care sa-mi incalzesc sufletul, careia sa-i spun toate ideile mele de copil, care sa ma accepte asa cum sunt, careia sa-i placa mirosul de coaja de portocala, si sa-mi impartaseasca macar jumatate din preferinte in materie de muzica si activitati turistice. Mai pe scurt, vreau unu' aiurit, asa, ca mine, in care sa pot avea incredere. Si sunt sigura ca undeva, el exista. Poate ca nu-l voi intalni niciodata, dar exista. Ca Mos Craciun! :)
Inca de cand am invatat sa scriu, le 'trimiteam' scrisori Mosilor (Nicolae si Craciun), si dorintele mele variau de la an la an. Incepand cu papusi Barbie, prosoape de baie, bomboane, ciocolata, jucarii cat mai variate, si continuand cu minunatele cadouri pt parinti, scrisorile mele erau decorate cu stelute, inimioare, cadouri si brazi de Craciun. Ah, ce vremuri frumoase :)
Cel mai mult ma uimeste cum mi se schimba modul de gandire in fiecare an. Alte idei, alte dorinte, alte ganduri ce umbla haihui prin mintea mea.
Si unul dintre acele ganduri mi-a propus sa fac o plimbare prin padure, ieri, in timp ce ningea. Am facut cateva poze, nu au iesit deloc bine, dar se scuza, din moment ce ningea destul de puternic. Uite una:


Va las sa va bucurati de vacanta, atat cat se poate, sa va bucurati de iarna, de zapada, de sarbatori, de revelion, de toate lucrurile mici si frumoase din perioada asta. :) Sa va aduca Mosu' ce va doriti, sa petreceti asa cum vreti si cu cine vreti de revelion, si sa ne 'citim' la anu', intr-o mahmureala cumplita dupa noaptea dintre ani. :>

P.S.: In cazul in care am uitat sa ma dau mare pe-aici, vreodata, tin sa-mi postez linkul de la pagina de deviantART, doar asa, in cazul in care vreti sa vedeti cu ce ma mai ocup eu, pe langa blogul asta in care scriu o data la 2000 de ani. :) http://fumm.deviantart.com

'Bla bla' de toamna :)

Salutare! Se pare ca am revenit putin pe-aici. Cu toate ca in timpul liber nu fac nimic interesant, nu mi-am mai facut timp pt blog - mi se pare oarecum normal, din moment ce nimeni nu-l citeste. :)

Avand in vedere ca suntem in plina toamna, spre sfarsit chiar, trebuie sa recunosc ca sunt cuprinsa de astenia de toamna, sau cum se numeste... e o 'boala' urata. Sunt mai pierduta in timp si spatiu, nu ma mai concentrez la ce se intampla in jurul meu, ma simt ca si cum gandesc, privesc si reactionez in gol. Azi, in timp ce mergeam pe drum, ma gandeam de ce traiesc. Si am ajuns la concluzia ca sunt prea curioasa sa vad ce mi se va intampla in viitor, pt a-mi impune ecranul negru, cu 'game over'. Nu-mi imaginez ca voi avea vreodata o viata mai frumoasa, mai linistita sau poate mai activa, mai interesanta, totusi sper ca-mi voi putea schimba modul de gandire asupra ei. Macar sa ma mint ca am o viata mai buna, cand probabil ca devine din ce in ce mai rau. Sa ma mint ca e din ce in ce mai bine, sa nu mai privesc partea reala a vietii, asa cum e ea, cruda si nepasatoare. Pana la urma, toti ajungem in acelasi loc, intre niste bucati de lemn, la cativa metri sub pamant.
Mai jos gasesti ceva scris acum cateva saptamani, intr-o incercare nevinovata si nereusita de a posta ceva pe-aici (nu prea are legatura cu ce am scris pana acum, dar nu conteaza... oricum nu-mi citeste nimeni gandurile) :
"E ciudat cum trecem fiecare peste anumite suparari, necazuri din viata. E ciudat cat de mult inseamna persoanele din jur pt unii. E ciudat cum punem atat de mult suflet in tot ce facem, cum ne suparam pe cei ce ne gresesc, cum plangem, cum zambim, cu vorbim, cum putem comunica prin priviri... e ciudat, insa cine se poate considera, de-a lungul vietii sale, un om normal?! Si totusi, e normal sa ai sentimente, si sa-ti para rau de un om care tocmai a murit; te gandesti ca s-a stins o viata, ca familia sa sufera acum, si cate alte ganduri mai poti avea... E normal sa te simti vinovat cand cineva are de pierdut sau de suferit din vina ta.
E atat de ciudat sa fi om!"

Si incerc sa inchei intr-o maniera mai fericita decat la alte postari, prin a-ti ura tie, cititorule (daca existi...) o viata asa cum o vrei tu. Nici daca incerc sa-mi imaginez ce-mi va aduce ziua de maine, nu reusesc decat sa banuiesc. Insa printr-o simpla banuiala nu rezolv nimic, asa ca astept ziua de maine, sperand la o zi mai buna ca cea de azi, sau macar la fel de buna.
Have fun! Nu uita ca viata e facuta ca sa fie traita! :)

P.S. : Voi reveni curand (nu stiu cat de curand,insa) cu fotografii noi, cu vorbe pline de nonculori si stari de rau (sau de bine). Asteptati-ma 'cu zambetul pe buze'...

Am incetat?!

Am incetat...
...sa visez,sa zbor spre nori si sa ating soarele
...sa vad un curcubeu de aproape,cu ochii mintii
...sa ma consider nemuritoare
...sa sper ca-mi voi gasi, odata, fericirea sufleteasca, caci nu ar fi posibil
...sa-mi doresc ceea ce stiu prea bine ca nu pot avea
...sa adun imagini, sunete, mirosuri ce formeaza amintiri vechi, sau proaspete
...sa simt
...sa am o parere despre mine sau despre cei din jurul meu
...sa incerc sa ofer putina dragoste, in speranta ca mi se va oferi, candva, dublu
...sa gandesc ca un copil ce se joaca, imaginandu-si diferite scene, sau decoruri
...sa ma simt ca un copil, si sa ma port ca un copil
...sa urasc
...sa scriu aceleasi mesaje pe peretii lumii, cele pe care nimeni nu le citeste si nu le intelege
...sa fiu eu, cea care-si exprima sentimentele, indiferent de imprejurari, cea mereu deschisa noilor idei
...sa exist.

Poezie,desen... timp liber!

Sunt destul de plictisita acum, insa incerc sa-mi regasesc o stare buna, pt a mai impartasi cateva randuri pe-aici. Cu toate ca e deja vacanta si ar trebui sa am mai mult timp pt blog, pt mine, pt a face tot ce-mi place, nu mai am inspiratie, sunt din ce in ce mai plictisita. Ce bine e sa ma relaxez de la pranz pana noaptea, tarziu, singura sau cu prietenii... Imi pare mai rau de alti prieteni, cunoscuti care dau BAC-ul in astea 2 saptamani, caci deocamdata nu ni se pot alatura. Dar toate la timpul lor. Imi voi sacrifica si eu jumatate din vacanta de vara pt BAC si admitere, in 3 ani.
Timpul trece pe langa noi, dar trebuie sa invatam sa pretuim fiecare minut,ca si cum ar insemna un an. Niciodata nu poti stii cand e 'game over' si pt tine, de aceea e cel mai bine sa te bucuri de fiecare seara libera, de fiecare ora petrecuta in compania prietenilor, de tot ce-ti poate aduce un zambet pe buze. Cateodata e bine sa fi egoist, cateodata nu. La fel si cu sinceritatea. In unele momente, te poate ajuta foarte mult, iar in altele nu te ajuta cu nimic, caci tot tu ai de pierdut, daca esti sincer. Depinde de persoanele din jurul tau, de acelea care-ti pot influenta intr-o oarecare masura viitorul. Deja intru in dureri de cap, deci ma opresc aici. :))

In urma cu cateva zile, un amic mi-a scris o poezie cu tot ce-mi place, cu ce ii spusesem eu, mai mult in gluma :) . Tin sa mentionez ca nu e prima poezie scrisa de el, a mai scris destule, insa voi posta numai una. Doar asta a fost 'cu dedicatie' :))

Fericire

pajiste plina de maci si papadii,
scaldata de miei si oite,
curcubeul de sub nori se arata pentru noi,
soarele e mai auriu
si tu zambesti argintiu.
ne jucam cu vise si imaginatie,
ca o chitara plina de energie iti cant
iar tu dansezi alaturi de fericire
si zbori printre ganduri...


M-a impresionat cand am citit-o, caci nu ma asteptam sa o scrie atat de repede, si sa aiba atat de multe elemente care-mi plac - pajiste, papadii, miei si oite, curcubeu, soare, vise, chitara, fericire. Sa le iau pe rand, sa zic cate ceva de fiecare. :)
*Pt o pajiste, ma pot gandi la iarba verde, la mirosul acela de iarba proaspata, cu roua pe ea - revigorant.
*Pt papadii, am mai scris cateva randuri, le admir pt modul in care rasar mai peste tot. Si pt puful pe care-l au, dupa cateva saptamani de la inflorire.
*Pt curcubeu, pot spune ca-mi plac culorile, deasemenea si senzatia de dupa ploaie, cand apare unul, pe cerul vesnic schimbator. E simbolul pt speranta.
*Pt soare, nu mai am nimic de zis - stim deja ca fara el, viata nu ar fi posibil. Soarele inseamna viata.
*Pt vise, as putea spune ca mi se par un refugiu pt oricine. Fie ca sunt vise de noapte, vise reale, dorinte aprinse transformate in vise, ele semnifica cel mai bun joc al mintilor noastre.
*Pt chitara, nu sunt prea multe de spus... ea inseamna muzica, inseamna un mijloc de delectare a mintilor noastre. Din punctul meu de vedere, se afla printre instrumentele ce 'scot' niste sunete tare frumoase, daca stii cum sa canti la el. :)
*Pt fericire, nu mai e nimic de zis, caci este sentimentul cel mai inocent, cel care ma duce cu gandul la un zambet si o privire adanca. Fericirea se exprima cel mai usor printr-un simplu zambet. :)
Si au mai ramas mieii si oitele, despre care nu pot spune prea multe, doar ca-mi plac cele desenate, sau de plus. Animalele reale nu-mi plac, insa nici nu-mi displac. Nu ca mi-ar placea vreun animal real mai mult decat oitele... Ar mai fi broscutele testoase, si va pot da un exemplu, putin mai jos. Inca nu au nume, nici cea mai verde, nici cea mai alba, din spate, cu toate ca deja le am de 3 ani, respectiv 1 an.




Siii... vreau sa va arat un desen cu oite, facut de un alt amic. :)




Ma bucur ca am primit o poezie atat de frumoasa si un desen cu oite, asa ca tin sa le multumesc celor 2 prieteni care si-au sacrificat din timpul lor, mai mult sau mai putin, pt a-mi face mie pe plac. :">

Till next time, have fun ca doar de-asta e facuta vacanta.
Si cititi, si mai vedeti si cate un film! (Acum citesc 'Christine' de Steven King, iar maine voi vedea, din nou, 'Le fabuleux destin d'Amelie Poulain'.) Daca puteti merge si la vreun concert, e perfect. Cel mai important, nu va uitati prietenii, si distrati-va, alaturi de ei. :)
Take care!

Mara

Declar sezonul de vacanta deschis! Aproape oficial,a inceput vacanta de vara,iar eu incerc sa ma bucur de fiecare minut al acesteia. :) Pentru vara care deja a inceput am idei multe,bani nu atat de multi,si dorinta de explorat 'noi tarmuri'. Insa nu stiu cat ma va ajuta,vara trecuta eram tot cam la fel,lipsind ideile. Voiam sa plec undeva,oriunde,insa nu stiam exact unde sa plec. De obicei,sunt hotarata pe ideile mele,insa atunci,nu aveam pe ce sa fiu... Lipsita de griji,cu spirit de aventura,si cativa bani pusi 'la ciorap' :)),sunt gata pt o noua vacanta de vara. Sper sa am parte de o vara frumoasa,relaxanta,dar totusi,nu foarte relaxanta (inca-s tanara!) si distractie. :) Voi vedea ce va fi,si voi despica firu-n patru pe-aici,la momentul potrivit.
In alta ordine de idei,abordand un alt subiect,tin sa mentionez ca pt prima data mi s-a intamplat sa merg pe strada si sa nu aud nimic in jur. Liniste. Undeva,departe,se auzeau niste gandacei,si broscute. Doar liniste. Nicio vorba,niciun raset,nicio gluma de taran obosit,la care sa rada ceilalti,incantati. Liniste. A fost ciudat. Eram obisnuita cu sunetul orasului. Cand trece cate o masina,de obicei,cand se asculta muzica in masina aceea,eventual cativa oameni nesimtiti,cu ceva mai mult alcool 'la bord',razand si facand glume; cand mai trece cate un tanar,vorbind la telefon pe un ton nepoliticos sau injurand persoana de la 'capatul firului'. Au fost printre cele mai frumoase 5 minute pe care le-am petrecut vreodata. Tocmai inainte de asta cu cateva minute,imi imaginam ca priveam un sfert din Ploiesti,si 2 sate si jumatate luminate,in timpul noptii,de pe un deal din apropiere. Pentru mine,acel sentiment pe care l-am avut o singura data pana acum e unic. Nu poate fi comparat. Nu am mai vazut pana acum nimic atat de impresionant. Poate ar fi altfel daca as vedea turnul Eiffel,luminat noaptea,sau un lac mare si adanc,cu salcii pe mal. Insa,deocamdata,in mintea mea sta doar panorama de pe acel deal. Ascult Luna Amara si ma bucur,din nou,ca e vara. In timp ce paseam in seara asta,pe asfaltul proaspat,imi treceau prin minte zeci de idei. Ar fi meritat sa fie puse aici macar jumatate din ele. Dar eu imi transpun ideile asa cum imi rasar in minte,nu incerc sa le 'replantez' dupa ce ele deja s-au 'ofilit'. Momentan,mi s-au 'ofilit' toate ideile. Zero barat. Probabil e de la melodie - Mara. Imi place melodia asta mult... oare cum arata Mara?! Cred ca e satena,cu ochii negri,ca mura,cu buzele de o culoare pala,usoara,putin stearsa. Mara nu are ganduri negre. Ea gandeste pozitiv,insa are un defect - e egoista. Da,asta e motivul pt care a plecat...l-a lasat pe el singur,si nu i-a mai pasat de sentimentele acestuia. E a nimanui acum,dar crede ca e mai bine asa. Mara e atat de inocenta,si totusi,atat de...matura. Nu,nu e asta cuvantul. E nepasatoare. Nu are sentimente. E...Mara. Atat de plina de mister si atractie,si totusi,atat de detasata de sentimentele celor din jur... Mara se regaseste in noi.In mine,in tine,in ei. Si Luna Amara canta despre fiecare dintre noi. Mara suntem cu totii.

Would I...?!

Da,stiu,am lipsit destul de mult timp...dar oare e cineva care-mi citeste blogul,si pe care il poate interesa motivul 'lipsei'?! Oare e cineva,in lumea asta, pentru care as putea insemna mai mult decat o persoana obisnuita?! Oare exista cineva,undeva,pe umarul caruia sa-mi pot lasa lacrimi,durere...?! Oare exista cineva care m-ar putea intelege,mai presus decat 'a fi om,ca toti ceilalti',...sa inteleaga ca am un suflet,ca am sentimente,ca sunt,cateodata,ca un copil,in privinta gandurilor pe care le am?! Sa ma iubeasca asa cum sunt,sa nu incerce sa ma schimbe,sa ma ocroteasca,sa ma protejeze de lumea din afara noastra...?! Oare exista cineva care ar putea renunta la viata lui obisnuita,pt mine?! Sa fim doar noi doi,sa nu mai existe nimic in jur,doar micile placeri ale unei zile obisnuite - o ploaie calda,de vara,un apus calduros,cateodata zapada,si niste panorame superbe...doar noi. Oare...?!

Si totusi,refuz sa cred ca exista. Refuz sa cred ca ar putea exista o viata atat de colorata,din punct de vedere al dragostei. Probabil ca va veni,odata,vremea sa fiu ametita de sentimentul presupus a fi 'al iubirii' . Probabil ca voi iubi,odata,voi crede ca viata inseamna numai creioane colorate,ce impart sentimente de fericire,de speranta,de optimism oamenilor. Probabil. Insa sunt constienta ca o fericire continua nu exista. De ce am ajuns sa fiu ferm convinsa de inexistenta anumitor sentimente,sau idei abstracte,cu toate ca stiu ca universul este infinit?! De ce...?!
M-am saturat de mine,de personalitatea mea,probabil singura pe care o cunosc destul de bine,insa nu indeajuns de bine,pt a fi temperata. M-am saturat de aceleasi obiceiuri in fiecare zi. M-am saturat de viata...si cat de dur suna. Nu mai vreau sa am incredere in ceva sau cineva anume,mai apoi sa ma aleg cu visele sfaramate de cumplita realitate. Nu mai vreau! In fiecare zi,ma simt ca un robot programat sa faca aceleasi actiuni zi de zi. Ma simt fara viata. Si ma gandesc ca prin sangele ce-mi curge prin vene,curge viata. O urma de zambet mi se iveste in coltul gurii,la ideea ca am viata in mine. Insa e un zambet prostesc. Tot ce fac,e prostesc. Prin ce se deosebeste normalul de prostesc?! Prin ideile fiecarei persoane din jurul lumii. Pt ca fiecare isi dirijeaza viata,chiar daca unele dorinte sunt irealizabile. Cel mai mult imi doresc sa simt viata,la adevarata ei putere. Sa simt ca traiesc,si nu ca pana acum ceva timp...as vrea sa simt ca se zbate un suflet,in mine,sa fac tot ce e mai bine pt el,de teama sa nu moara prea devreme.
Opacizarea sufletului...imi poate spune,cineva,ca nu e posibila?! Nu l-as crede...Poate doar daca ar fi cineva.
Deja incep sa aberez,si prefer sa ma opresc,decat sa continui,de teama sa nu stric postarea pe care oricum nu o citeste nimeni... E mai important sa faci ce vrei si cum vrei tu,decat sa fi dirijat de cei din jur,fara rost. Imi voi continua ideea in alta postare,caci nu mai vreau sa aberez acum. M-am saturat eu de mine si de modul in care judec lumea.

Continuarea,undeva in viitor...daca exista unul.

Stare de nestare

'Intr-o seara obisnuita,Alina se decide sa mai abereze pe blog. :)'

Asta e scurta descrierea a ceea ce s-a intamplat deja,caci deja m-am decis sa scriu ceva p-aici,dar nu stiu daca va iesi ceva indeajuns de bun,pt a posta. Incerc...

Paaai,azi am avut o zi in care toate ideile mele au fost comprimate in cateva vorbe. Mai exact,vorbe din alea spuse la nervi. Nervi,din cauza plictiselii,si monotoniei ce imi incetoseaza gandirea. Zilele trecute (inclusiv ziua de azi) au fost niste zile tare aiurea. Probabil din cauza tezelor,pt care recunosc ca nu am invatat,sau din cauza pierderii mele in timp si spatiu. Cu fiecare zi ce trece,ma simt fara viata,fara aer,fara iubire,fara prietenie...fara nimic ce m-ar putea face sa ma simt normal. Cand merg pe strada,nu ma bucur pt fiecare pas pe care-l fac(poate exagerez) ,ci ma grabesc sa ajung 'undeva'. Cand stau undeva,iar nu-i bine,pt ca ma plictisesc repede,si vreau sa plec. Daca plec,nu-i bine,daca stau,nu-i bine. : Cateodata nici eu nu ma mai inteleg. Insa,daca eu nu m-as intelege,atunci cine?! Simt ca trec zilele pe langa mine,si eu nu fac nimic,pt a-mi aduce aminte de ele,cu drag. Simt ca voi ajunge peste cativa ani,ma voi gandi in urma si voi ajunge la concluzia ca nu stiam sa traiesc. A trai inseamna,pt mine,momentan,a face ce-ti place cel mai mult. Tare mi-ar mai placea sa am prieteni care sa ma inteleaga. Cu toate ca,pt mine,orice prietenie are si parti rele. Deci niciodata nu voi putea avea un prieten(amic) ,fara sa ma gandesc ca urmeaza sa ne certam,cat de curand. Mi-ar placea sa gandesc altfel,sa gandesc asa cum credeam eu ca gandesc cei de 16 ani. Cand eram kinder,ii admiram,ii credeam 'mari'. Acum,ajung sa cred ca toata multimea de oameni de 16 ani,sau mai mult,care nu se plictisesc la fel de frecvent ca si mine, e doar o mare de persoane,de tineri. Pe care am ajuns sa o privesc,de pe mal,si imi e frica sa intru. As avea nevoie de altcineva,sa ma impinga de la spate. Si acel cineva nu mai vine...

Mi-ar placea sa pot intoarce la nesfarsit banda cu 'o zi' - ziua de azi. Sa ma trezesc,iar si iar,sa fac in fiecare zi altceva,si totusi,timpul sa stea in loc. Sa adorm cu gandul ca maine e azi,si o sa am timp sa fac tot ce vreau. O sa cunosc multe persoane,o sa-mi fac prieteni,o sa ajung unde vreau. Apoi,maine dimineata voi repeta totul - aceeasi introducere,si deznodamant,insa alta actiune. Ar fi altfel...asta,pana as ajunge sa stiu tot ce s-ar putea sti despre lume,si m-as plictisi,din nou. Atunci,nu m-ar mai putea salva nimic... M-ar putea cineva sau ceva face sa nu mai gandesc asa?!

Vreau...?!

Well,pentru ca presupun ca nu ma 'cunoasteti' bine,voi mai abera putin despre mine.

Imi place sa beau cafea sau ceai,dimineata,cand inca mai sunt somnoroasa...sa fotografiez si sa admir papadii,si natura,in general...sa admir apusul de soare...sa nu ma deranjeze nimeni cand sunt trista sau ganditoare...sa admir culorile din jurul meu (suna tare copilaresc)...sa ascult muzica ce-mi place,si sa ma imbrac cum vreau,chiar daca unii dintre cei din jur ma desconsidera din cauza asta...cred ca nu sunt singura.

Imi plac oitele,vacutele si brocutele testoase desenate sau de plus. Imi plac plimbarile in alte orase,sau sate,sau locuri necunoscute - neaparat,fara ploaie. Imi place ploaia,dar numai cand vreau sa stau in casa,si sa ma bucur ca nu am plecat sa ma plimb. Altfel,e urata. Cateodata ma gandesc ca viata mea e cea mai urata,insa nu as schimba-o,nici daca as putea. Imi place natura. Mai exact,copacii si iarba. Nu-mi plac atat de mult florile,in afara de papadii,pe care le admir pt ca apar mai peste tot. Sunt pure,inocente,dar totusi,dure,si rezistente.

Fructe...imi place pepenele rosu,cand mananc ca vaca :)) ,si ciresele. In rest,accept si alte fructe,dar nu le mananc cu la fel de multa placere si pofta. Legume...destul de multe legume,in afara de telina,pastarnac,si altele in genul asta. Imi place sa dorm. Mai ales atunci cand am o noapte plina de vise,si ma imaginez unde nu am ajuns vreodata. De obicei,mi se intampla sa visez ca merg pe o strada,si ma urmareste cineva,eu incerc sa alerg,dar nu pot,si cad intr-o groapa - apoi,ma trezesc. Visez plimbari mult dorite,in locuri nestiute. Visez ce-mi doresc cel mai mult. Mi-ar placea sa am mai multi prieteni,mi-ar placea sa am o gasca - a real one,nu doar imaginara. Gen 'kids next door' :)('Vise,copila,vise...')

Imi place sa am cu cine sa-mi impartasesc gandurile,dar niciodata nu le exprim pe toate. Pe de o parte,sunt inchisa in mine. Pe de alta parte,stiu ce si cat sa spun altora. Suntem oameni,atat cat imi este impartasit,atat dau si eu de la mine.

Vreau sa am o viata normala.Vreau sa gasesc un om cu capul pe umeri,vreau sa ma inteleg destul de bine cu el,si sa-mi vad copiii avand copii. Sa imbatranesc linistita. Lipsita de griji,ar fi imposibil,caci ce viata e,pana la urma,lipsita de griji?! Vreau sa invat sa gatesc :) ,si pot zice ca deja stiu cateva retete,insa trebuie sa fac si practica,nu numai sa invat 'teoria'. O sa invat...once.

Mi-e dor de mare,mi-e dor de munte. Mi-e dor de oameni deschisi la minte si la suflet. Mi-e dor de libertate emotionala. Vreau sa pot rade,si sa pot plange,cand vreau. Vreau sa fiu mai indrazneata,pt ca voi avea de pierdut,pe viitor,din cauza asta. Vreau...pana la urma,nu stiu sigur ce vreau,cu adevarat. Vreau tot ce am mentionat mai sus,insa ma resemnez si cu putinul pe care-l am.

Si totul incepe si se termina cu 'vreau...',dar cand voi avea??

Life...oh,life! :)

Hey! :)

Nu am avut o zi prea buna,dar vreau sa-mi astern cateva ganduri pe-aici. Chiar a fost o zi plictisitoare,obisnuita, deci nu stiu de ce am chef sa scriu... uatevar!

De cateva zile,am stari diferite,care se rezuma la 'vreau sa plec!' si-atat. Da,vreau sa plec,aproape oriunde. Vreau la mare,sau la munte,sau la casuta aia de la tara, unde traiau stramosii mei,once...sau oriunde,in Romania,ca nu am pasaport :D. Vreau sa ajung in locuri in care nu am mai fost,in luna mai. De ce luna mai?! E simplu - pt ca vreau sa plec!Si-atat!E tare urat sa ai dor de duca si sa nu ai cu cine... Dar imi voi lasa,momentan,durerile deoparte. Caci nu vreau sa aberez despre neplacerile mele,atata vreme cat voi (care sunteti 'voi',nu stiu...probabil 'cititorii acestui blog',daca exista) inca imi cititi postarile.

De cate ori vad copaci cu frunze verzi,fresh,sau cerul cu toata gama de nori pe el,si printre ei,un soare inocent,dar care isi cunoaste bine puterile,ajung sa ma gandesc la viata. La placerile vietii,la durerile vietii,la amintirile vietii - la viata,in adevaratul sens al ei,pe care nimeni nu-l cunoaste,pe deplin. E cea mai complexa 'proprietate' a fiecaruia dintre noi; modul in care alegem sa traim - ce spunem,ce facem,ce hotaram,si cum...sunt hotarate de noi,pana la ultimul detaliu. Viata nu ar putea fi schimbata,dar ar putea fi imbunatatita. In acelasi timp,ar putea fi inrautatita. Si totul se rezuma la deciziile noastre,la mintile,la dorintele noastre. Este cel mai dificil joc de puzzle,dar,totusi,atat de simplu... Acum cativa ani,cand eram mai mica,gandeam ca viata este ca un fulg de nea - pleaca din cer,calatoreste pana spre pamant,apoi moare,in mana unui copil,pe o masina,sau pe asfaltul rece si umed - sfarseste tragic . De-asta suntem oameni,sa suferim,dar sa avem si bucurii. Caci de nu ar exista si durere,ce ar fi viata?!... In aceleasi momente in care mi-am imaginat viata ca un fulg,ma gandeam si la alta versiune,mai putin inocenta. Viata ar putea fi asemuita cu o tigara aprinsa. Unele ard mai frumos,incet,altele mai urat si repede,dar depinde de noi cum arde fiecare. Din toata 'povestea' asta,vreau sa subliniez ca viata fiecaruia e dirijata de el,si din punctul meu de vedere,e cea mai mare libertate posibila (pe langa libertatea de gandire).

Later edit: Face cineva schimb de vieti? :>

eu...vise?!

Hello! :)

Tin sa anunt ca nu am multe de 'povestit',mai ales ca a fost vacanta,si nu am facut nimic special in saptamana care a trecut. Am dormit,am mancat,m-am plimbat,am lenevit,in special :D si am incercat sa ma bucur de vremea frumoasa,si de soarele calduros de-acolo,de pe cer. Pentru prima data,m-am plimbat aseara,pe o vreme mohorata,ploaie din aia 'mocaneasca',dar a fost destul de cald afara. A fost relaxant...sa ma plimb singura pe strada,in timp ce in capul meu urla Travka-Ce vreme(noapte)... Chiar imi era dor de o stare de singuratate,pe strazi,cu toate ca ar putea parea tare ciudat. Poate stiti cum e sa ai nevoie de cateva clipe de liniste,in care sa gandesti mai liber. Daca nu stiti,as putea spune ca depinde si de caracterul fiecarei persoane. Nu sunt o fire tupeista si nepasatoare,insa nici prea timida (cu toate ca eram,acum ceva timp) si singuratica. Insa in unele momente,ma ajuta sa-mi fac ordine in idei,sa gandesc mai limpede,si sa fiu asa cum am fost dintotdeauna - o Alina normala,in care cunoscutii sa gaseasca un sprijin sufletesc puternic. Cu toate acestea,nu pot spune ca sunt o fire foarte prietenoasa :D. Nu-mi pot pune 'sufletul' pe o tava,in fata unor cunoscuti,colegi,sau poate chiar prieteni. Oricum,mai devreme,sau mai tarziu,ma voi convinge ca a fost o greseala,asa ca incerc sa nu-mi expun ideile,din care cei din jur ar putea intelege personalitatea mea. Nu sunt o fire dificila,cu toate ca ma enervez oarecum repede...NU fara motiv! Dar e de-ajuns sa nu se intample cum vreau eu. Cu toate ca situatiile difera...
Nu sunt foarte incapatanata,dar nici nu-mi schimb ideile si parerile prea repede. Nu sunt foarte zambareata,si fericita,chiar daca acum ceva timp eram...nici eu nu stiu,insa,de ce eram,si de ce mai sunt,oarecum, zambareata ... probabil pt ca nu vreau sa-mi arat sentimentele imediat,si niciodata,intru totul.As putea spune ca incerc sa nu-mi pese de parerile altora asupra mea,insa nu pot reusi,niciodata. Pana si un zambet al unui mic copil ma linisteste si ma bucura. De ce?! Nu am idee.
Deeeci,sunt destul de greu de impresionat,din orice punct de vedere. :) Mai sunt niste plusuri mici,pe care le-ar putea avea cineva,daca ar asculta muzica mea preferata (vezi http://dreamsmaynevercometrue.blogspot.com/2009/03/music-and-me.html ),si daca ar canta la chitara,sau daca ar avea dreaduri,sau motor :)). Ar fi de prisos sa mentionez ca trebuie sa fie cu cap (pe umeri, sau in nori, nu conteaza cum...:D)
Si-acum,in 'incheiere',tin sa anunt ca orice caracterizare a mea din aceasta postare este total adevarata,si ar mai fi foarte multe de mentionat,insa e mai usor sa scriu esentialul. :) Si orice caracterizare scurta a unui 'el' din visele mele a fost posibila doar pt ca am avut cateva momente de exteriorizare sufleteasca. :))) Nu! Am avut ceva asemanator,dar nu din suflet,ci din cap. Din suflet,mai rar... :P

"Acum te las,ramane in urm'

doar fum si scrum

doar scrum si fumm..."

O mare de iarba

Finally,a venit vacanta!

Cat de bine ma pot simti sa nu ma mai gandesc la scoala...macar pt 6-7 zile.

Sa ascult Bob Marley,sa ma uit spre soare,si sa-mi imaginez...marea?!Sa vad cum face si soarele o baie in mare,sa vad valurile urcand si coborand,pe ritmuri de muzica simfonica. Am innebunit? Probabil. De ce nu-mi mai pasa de nimic altceva,si mi-a ramas scrijelita in minte imaginea marii la apus? Incerc sa duc orice gand,orice imagine din mintea mea,la extrem. Pana cand ajung sa las acea imagine,si sa trec la altele,mult mai interesante...si tot asa. Si din anumite puncte de vedere,ceea ce 'fac',nu e deloc aiurea. Pentru ca stiu ce ma determina sa fac asta. Imaginatia,memoria si de cele mai multe ori,dorinta de evadare. Nu vreau sa ajung sa vorbesc in metafore, epitete, sau alte figuri de stil mult prea 'filozofice'. Vreau sa fiu EU. Cateodata e atat de simplu sa fiu EU, adevaratul EU...iar alteori,mi se pare atat de greu sa incerc,macar,sa fiu EU. Renunt,asa ca singurul meu scop in acea zi devine dorinta de a ajunge la 'maine'. Acel 'maine' in care totul e bine,nimeni nu pateste nimic...Cred ca sunt o fire destul de ciudata,indeajuns de diferita de cei din jur,incat sa-i fac sa se minuneze ca ma doare capu' cand pe ei nu-i doare nimic,si invers. Oare peste cativa ani,cand voi citi ce am scris aici,o sa ma ia durerea de cap?! O sa-mi aduc eu aminte de toate dilemele varstei,de toate gandurile (destul de) ciudate,din adolescenta pe care o traiesc acum?! E tare greu sa-mi exprim sentimentele,si ideile acum,dar nu-mi dau seama de ce.

Vreau sa fiu un om normal, dar pt asta sunt nevoita sa-mi schimb personalitatea?...

In alta ordine de idei,sa va povestesc despre micul animalut ce mi-a inveselit o zi.Acum cateva zile,am 'cunoscut' o buburuza. :) Imi pare rau ca i-am dat drumul,si nu i-am facut macar o poza,dar deja o chinuisem destul. Ii pusesem si un nume.'Bubu' semana cu buburuza din imagine(--->)insa era speciala. Avea un 'defect' la aripi,asa ca nu mai putea zbura. Insa era mai jucausa decat orice alta ganganie pe care am vazut-o. Am tinut-o langa mine timp de 2 ore,dupa care i-am dat drumul in lumea asta atat de mare si nemiloasa (pt ea...sau poate si pt mine). Deja o 'prezentasem' colegelor mele,care se mirau ca am ajuns sa chinui o biata gargarita. Si eu m-as mira daca as vedea pe altcineva chinuind o buburuza,dar totusi,nu mai vroiam sa-i dau drumul. Am innebunit indeajuns incat sa tin o buburuza langa mine,la ora de info. :) Dar buburuza traieste,e pe undeva prin Ploiesti. Sper ca se plimba pe bulevard acum.

Cum suntem deja in mijlocul primaverii,au aparut papadiile. Din punctul meu de vedere,sunt cele mai frumoase flori. Chiar daca,pt altii,papadiile inseamna buruiana si flori galbene urate. Mie imi plac - atat in perioada in care au polen,atunci cand sunt galbene,cat si dupa ce se usuca,si petalele lor se transforma in puf. Mi se par cele mai inocente flori. Totusi,rezistente,din moment ce rasar mai peste tot. Din momentul in care privesc o papadie, ajung sa gandesc mai 'deep under' ca niciodata. 'Despic firu-n patru" si nu renunt pana nu ajung la o concluzie buna,pt mine. Asta doar daca se intampla sa vad o papadie,mai de-aproape.

Papadiile,pt mine,vestesc primavara. La fel si copacii infloriti. Si visez incontinuu,de-a lungul unui an,la primavara. Mai exact,la luna aprilie.Caci este singura luna in care imi revine starea de bine,in care imi place sa respir un aer curat,de primavara calduroasa. Sa ma plimb printre copacii infloriti,care imprastie un aer parfumat,sa calc prin iarba proaspat rasarita,si sa ma pierd prin puful papadiilor albe - asta inseamna,pt mine,primavara.Este singurul anotimp,de fapt,o singura luna,din timpul unui an,in care simt ca traiesc,prin toate celulele corpului meu,simt ca respir cu tot corpul,nu doar cu nasul inghetat,sau mult prea incalzit de temperaturile ridicate din timpul verii. Primavara...ah,cat imi place primavara! :)

Nu,fara rost!

Fara introducere,intru direct in subiect.
Subiectu' fiind...ideile mele care nu au o introducere.
De ce am ajuns sa ma gandesc la primavara,la iarba,la soare,la relaxare,si la o prietenie?
Paaaai,azi am trecut printr-un parc in care se tundea iarba,si mirosea ca pe camp :)). Sincera sa fiu,mi-a adus amintiri. In mare parte,de cand eram kid de cativa ani,si ajungeam pe la o strabunica la tara,era aer fresh,copaci roditori,si iarba verde din plin. Imi pare rau ca atunci,cand eram mai mica,nu ma bucuram de fiecare zi. Si imi amintesc ca multa lume mi-a zis (si inca mi se mai spune) ca ar fi bine sa stiu sa ma bucur de copilarie,pt ca o sa-mi fie dor sa fiu copil. Atunci nu dadeam 2 bani pe ce ziceau ei...dar acum realizez ca pana la urma,imi e dor intr-o oarecare masura de 'zilele alea' din copilaria mea,petrecute alaturi de cele mai bune prietene (dupa cum credeam la vremea aceea) ,de desenele mele animate preferate (gen 'Tom si Jerry' si 'Familia Jetson' :)) ) ,de papusile Barbie pe care la dadeam cu ruj si le faceam haine (copila,deh...) si cel mai important, alaturi de persoanele care nu-mi mai sunt alaturi. Nu cred ca exista raiul,cum nu cred ca exista nici iadul,cu toate ca mi-ar placea sa existe cel din urma. >:) Toate amintirile sunt doar in mintile noastre. Ne ramane doar sa descoperim cum putem avea cele mai frumoase amintiri,de-a lungul vietii.

Aman,din nou,subiectul '23 martie'. Sper ca o sa ajung sa-l abordez,in una din scrierile viitoare. :D

Help miiiii!!

Am nevoie de un raspuns,sau ma va roade curiozitatea pt totdeauna. :))
Va rog sa va dati cu parerea despre...un sicriu. Nu orice fel de sicriu,ci acel sicriu in care a stat Alba-ca-Zapada. :)) Pt mine,va ramane o enigma...

Stare de 15 ani :)

Stie cineva cum te poti simti dupa o zi de scoala plictisitoare si prea putina comunicare,intr-o zi friguroasa de martie?? Eu stiu. Dar in acelasi timp, nu are rost sa scriu despre zilele mele plictisitoare la scoala... de ce as scrie?!

Astea sunt gandurile mele din fiecare seara in care ajung acasa si deschid rabla de computer. Am chef sa scriu,dar de vreme ce nu s-a mai intamplat nimic special in astea cateva zile,de ce as mai scrie?! Doar ca sa plictisesc cititorii,care oricum,nu cred ca depasesc numarul de 5?!

In alta ordine de idei,depasind momentul de 'wtf?!' , simt ca trece timpul pe langa mine,si tot ce fac se repeta in fiecare saptamana. Miroase a ceva ars p-aici. Cred ca ar trebui sa miroasa a prafuit,mai degraba - neuronii mei care gandesc ceva-ceva,dar nu ce trebuie,si nu pt ce trebuie. :D Incerc sa trag aer in piept si sa gandesc departe. Dar oare ce va fi...?! Undeva,departe,peste anii care trec,oare voi ajunge sa fiu om,in adevaratul sens al cuvantului? Sa am o personalitate puternica,in asa fel incat sa ocup un loc 'in za human nation'...? Si raspunsul nu este 'voi vedea',ci 'voi avea de ales'. Pt ca eu imi voi dirija viata,eu voi decide ce e bine si ce e rau. Nu va mai exista un parinte in spatele meu,ci doar amintirea lui. Nu vor mai exista cei pe care-i consideram prieteni,in copilarie,ci doar persoane care-mi vor trezi amintiri frumoase. Nu va mai exista joc de copil,ci enigme de adult. Va fi,pt mine,o viata plina de amintiri frumoase,si griji. Sper ca va fi intr-un viitor cat mai indepartat - nu vreau sa fiu adult,nu neaparat din privinta varstei,cat din privinta raspunderilor si golurilor sentimentale din suflet. De ce vor exista aceste goluri?! E simplu. Din cauza disparitiei prietenilor,a rudelor,a parintilor din viata mea. Unii din cauza batranetii,altii din cauza distantei,sau a familiei si serviciului. Si noi vom ajunge adulti,someday,si vom trai si noi viata,la adevarata ei valoare...
Din punctul meu de vedere,continua sa ma mire faptul ca trec anii pe langa mine,ca ma dezvolt,totusi,in lumea asta,si ca sunt nevoita sa tin pasul cu ceilalti. Nu e prea greu,dar incepe sa devina.

Oficial,mai am 48 de ore din 'viata' de copila de 15 ani. :) Si incerc sa ma bucur de orele astea,caci fiecare moment ar trebui trait asa cum se cuvine... totusi,sunt doar niste simple ore. :-j Sincera sa fiu,nu vad vreo mare bucurie in momentul in care deschid un cadou,oricat de mare ar fi. E mai mult o emotie pe care o ai inainte sa stii ce ai
primit. + curiozitatea in cazul meu :D. Si-atat. Mai ales ca suntem in plina criza economica,nu ma astept sa primesc mai mult de 3-4 cadouri,si-alea binevenite. I'll see 'bout that. :)

Well...cred ca o sa inchei ce incerc sa scriu de cateva minute bune cu un gand scos azi-noapte,cand incercam sa adorm. (Stiu ca suna tare ciudat,dar asa imi vin cele mai bune idei,de obicei :)) ) 'In viata,ii studiem pe cei din jur,si ajungem,la randul nostru,sa fim studiati.' Asta e parerea mea. Criticati-o,judecati-o,acceptati-o. Orice,in orice ordine. :)
Voi mai scrie, sa povestesc cum a trecut 23 martie,pt mine. :) Sunt chiar curioasa ce-o sa fac in ziua asta asa de speciala. :>

Si asa inchei aceasta postare... "'cause it's a bittersweet simphony this life..."

Searching

Searching for...happiness. Deja m-am cam plictisit sa o tot caut,de atata timp,de o viata intreaga. Si tocmai cand credeam ca am gasit-o,mi se intampla ceva care ma convingea de contrariu. Cred ca o sa renunt sa o mai caut,pt ca stiu ca nu mi se cuvine. O sa o astept sa vina ea la mine,daca va vrea. :)

Deja au trecut aproximativ 5834 de zile din viata mea,si realizez ca nu sunt indeajuns de multe. Cred ca o persoana nu poate fi considerata matura,din toate punctele de vedere,nici daca a ajuns la varsta de 100 de ani. Cum am ajuns si la concluzia ca indiferent cum itzi petreci timpul,nu poti muri niciodata,in batranetile cele mai avansate sau nu,cu gandul ca nu ai niciun regret. De exemplu,momentan,eu regret ca nu stiu sa merg pe role,sau pe bicicleta, ca nu stiu sa patinez, ca nu am ajuns sa vizitez mai multe locuri frumoase din tara,ca am o frica fata de pasari (oricat de ciudat ar suna,chiar imi e frica de orice pasare,indiferent de marimea si frumusetea ei :D), ca nu am asa de multi prieteni cat mi-ar placea sa am,ca nu am ajuns la anumite concerte,ca nu am avut parte de mai mult timp petrecut alaturi de rudele care nu mai traiesc,si multe alte regrete...

Si ma tot gandesc,cateodata,cum va fi,oare,viata mea,peste 10 ani?!Oare o sa trec prin viata asa de pierduta in idei,ca acum?!Oare voi avea pt ce sau pt cine sa continui sa traiesc,in afara de eu insumi? Oare chiar va exista acel 'El',alaturi de care voi trece prin bune si rele?! Oare...?! Si sunt atat de multe ganduri,atat de multe intrebari care asteapta sa fie puse...dar cui?? Le adaug pe o lista lunga,in asteptare de un posibil 'El' care sa-mi clarifice gandurile,macar putin.Sau sa i le incurc eu pe-ale lui. :))

Cel mai important,din punctul meu de vedere,e ca dupa tot ce faci in viata,sa nu ramai cu vreun regret. Indiferent de opinia ta cu privire la tot ce ti s-a intamplat,nu trebuie sa lasi sentimentele de regret sa te domine. :) Si dupa cum zice profu' meu de fizica,sa zambim mereu,ca sa ne mearga toate bine! Macar sa incercam. :D

Plec acum. Va las cu o melodie care ma face sa zambesc,in momentele in care e frig, ma uit pe geam cum ninge sau ploua,si gandesc departe - http://www.youtube.com/watch?v=ysG1qmP_OqU

Music and me

Neatza! Incepe o alta saptamana,dar nu-mi pare asa de rau,cand vad ca e vremea cat de cat acceptabila. Adica nu sunt nori,nu ploua => e soare,e senin => de ce nu mi-ar face placere sa ies din casa?! :D Mai am 10 minute sa scriu p-aici,apoi ma pregatesc de scoala.

Mi-ar placea sa scriu mai mult despre anumite melodii,care-mi plac...dar nu cred ca sunt in stare :)) Imi plac anumite trupe,de exemplu,acum ascult Truda,mai devreme am ascultat The Pixels. Deci ascult ce-mi place:

>Ada Milea

>Altar

>Alternosfera

>Anouk

>Audioslave

>Billy Idol

>Blindside

>Buricul Pamantului

>Coldplay

>Coma

>Crematory

>Deep Purple

>Deftones

>Disturbed

>E.M.I.L.

>Firma

>Gandul Matzei

>Godsmack

>Grimus

>Guano Apes

>Guns'n'Roses

>H.I.M.

>Incubus

>Korn

>Kumm

>La Plebe

>Les Elephants Bizarres

>Limp Bizkit

>Luna Amara

>Metallica

>MGMT

>Navir

>Offspring

>OCS

>Pantera

>Pink Floyd

>Rage Against The Machine

>Red Hot Chilli Peppers

>Rise Against

>Scorpions

>Sepultura

>Shinedown

>Ska-p

>Skin

>Skunk Anansie

>Sport Sangeros 3

>S.O.A.D.

>The Cranberries

>Travka

>Trooper

>Trupa Veche

>Vama Veche

>Vita-de-Vie

si sa nu uit de Bob Marley,care e preferatul meu,din toata muzica reggae. (ca si Patrice,si Damian Marley)

...pe langa toate trupele si toti cantaretii astia, as mai vrea sa adaug ca am mai ascultat si inca ascult multe alte trupe,care-mi plac,dar astea sunt cele mai frecvent ascultate. :)

Culori de martie

E duminica seara. Am cautat niste melodii pe oDC,asa...de plictiseala,ca sa-mi mai imbie auzul :)).
Am gasit Grimus,o trupa clujeana de rock alternativ (ca si Luna Amara,Kumm) ,si m-am convins ca vreau sa traiesc in Cluj. Prea multe concerte bune p-acolo,si lume mult prea de treaba,fata de ploiestenii si bucurestenii de pe-aici. Revenind la ideea de mai devreme,cautati Grimus pe gugăl si va veti convinge - melodiile lor suna foarte bine,si versurile se potrivesc la perfectie. I like them! :)
In alta ordine de idei,maine e alta zi de luni,si mi-e lene sa merg la scoala! Mai ales ca incep iar ploile,de marti...ah,ce fericire!M-am saturat de vreme rece si ploioasa.Dar cui ii pasa de ce-mi pasa mie?! Nimanui.Stiu. :)

Toti ne nastem,traim,murim. Important e sa ne traim viata asa cum vrem,si nu cum vor altii. E important sa stim sa ne exprimam punctul de vedere,sa discutam cu cei din jur,sa ne informam,sa ne distram,macar la sfarsit de saptamana,dar sa nu exageram. Ar fi frumos sa stii ca prietenii se gandesc si ei la tine,ca te admira cei din jur pt ce spui sau faci,ca indiferent in ce situatie ai ajunge,iti poti suna un prieten, care te poate scoate din orice problema. Ar fi altfel. Intr-o lume plina de profitori ,zgarciti,insensibili,idioti, poate chiar ar fi buna o schimbare. Ar fi... de ce nu e?? De ce toti se gandesc in primul rand la ei?! De ce au ajuns banii mai importanti decat prietenia si dragostea?! Fuck society! Daca asta inseamna societatea,in ziua de azi,atunci fuck it!

Mi-ar fi placut sa am mai multi prieteni. Prieteni,nu cunoscuti. Cunosc o multime de persoane,dar nu pot sa consider 'prieten' decat 1-2 :-? si poate nici ei... daca asta inseamna civilizatie,e prea urat. Tot decorul e prea sters,prea fad. M-am saturat de aceeasi oameni ipocriti,in fiecare zi. De un Ploiesti plictisitor,niste tramvaie ruginite,si o lume in alb si negru. Vreau creioane colorate! Imi imprumuta cineva?? Acel cineva,care are o lume colorata,care nu vede lumea obisnuita. :) Nu o vede anosta,ci zambitoare si fericita. Asta e lumea in care as vrea sa traiesc,dar nu e Romania,si nici alta tara. E doar imaginatia mea. Ar fi frumos daca ar fi adevarat,prea frumos... Ma multumesc si cu vise. 'Visele nu ti le dau,nu mi le poti lua!',dupa cum spunea Chirila. Ar fi,daca ar fi...

Ziua 1. Momentul 1

Hello,big,big world :)
Nu prea am chef sa scriu,dar...e weekend,de ce nu as scrie?!
Pai saptamana asta a fost cam urata pt mine si foarte plictisitoare. A plouat zilele trecute,asa ca strazile inca sunt ude,deci nu-mi da nicio speranta inspre mai bine. Saptamana asta, am fost 'baba' exact in ziua cea mai urata - asta ma convinge asupra faptului ca sunt a naibii. I know. :)

M-am cam saturat de pitipoance si cocalari peste tot. Oriunde ma uit,pe drum,vad cate una cu tocuri si imbracata ca o panarama,cu fusta de 20 de cm (si aia buni :))) si o bluza cu un decolteu adaaaanc ,tocmai intr-o zi de inceput de primavara...bineinteles,afara sunt 5-10 grade,si ea are botu' roz bombon si genele groase,kilometrice (ca asa se poarta,ce stiti voi?!) M-am saturat de atatea fiinte,care nici nu stiu sa scrie bine unele cuvinte,dar inventeaza rime 'shukre'. M-am saturat sa vad atatea iduri,toate ale unor tarani care fac dezacorduri importante,in lb romana. Dar nu avem ce face,atata vreme cat maneaua e la putere in taranimea de Romanie... Mare pacat de renumele nostru in Europa. Nu ma mai bag in chestii de genu',numai daca voi ajunge sa cunosc mai de aproape o fiinta din asta(si sper sa nu ajung). :)

Vreau sa fie mai cald afara. Tot e bine ca a inceput primavara,ca de-abia o asteptam,dar... mi se pare ciudat sa fie frig,chiar daca toata ziua a fost cald,frumos,cu soare si copilasi p-afara. Nu ma pricep nici la meteorologie,chiar mi-aduc aminte de acum cateva luni,cand admiram,pe fereastra,un soare radiant...ca 15 minute mai tarziu sa vad cum ningea cu fulgi mari si se mai si depunea 1-2 cm :. Ciudat.

Cred ca plec 'far,far away,in za park' :>
Have a nice Saturday night! :) (si sa nu aveti incredere in ceasu' de pe blogu' asta,ca e rau si va minte!)

Later edit :
Oricui ii plac romanele interesante,atat despre razboi,cat si dragoste, ii recomand 'Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi' a lui Camil Petrescu. A fost una dintre putinele carti care mi-au placut,si mi s-au parut interesante. Acum citesc 'Enigma Otiliei' de G. Calinescu, dar mi se pare cam plictisitoare... :">

Good mornin',clouds...:-j

'Neatza!E 9:50 acum,si mi se pare cam devreme ca sa postez ceva p-aici. Dar nu am mai postat de mult timp,deci trebuie sa ma revansez. :)

E prea friiiig afara! M-am saturat de iarna...

Prefer sa ma gandesc ca vine luna martie-luna care-mi place cel mai mult,dupa mai. :)) In martie e ziua mea,si de cand eram mai mica,era luna mea preferata,cu cadouri,flori,'bobo' si alte alea. Acum imi place mai mult luna mai,pt ca mai toti copacii infloresc, si papadiile infloresc,daca zic bine... :-? E frumos sa te plimbi printr-o gradina de pruni,meri,si ciresi,soarele sa-ti imbie fata,sa miroasa a primavara (pe sfarsite,ce-i drept). Oricum,primavara e cel mai frumos anotimp,dintre toate. Din punctul meu de vedere :D.

Acum plec sa ma pregatesc pt scoala,poate sa mananc ceva,si o sa mai scriu p-aici,poate diseara,poate maine,poate peste 4-5 zile. I'll be here soon! Pt cine citeste randurile astea scrise cu interes de relaxare :).

Saturday night

Heeey! :)
Alta seara de sambata petrecuta acasa,da' ce-mi pasa?! Am vazut un film,cu niste prietene,am planuit ce vom face maine (vom merge la un 'concert',pe care imi place sa-l numesc 'pestacol', intr-un bar din Ploiesti :D) ,si a mai trecut timpu'. Acum mi-am regasit blogu',prafuit,dupa 2 saptamani,dar viu,intreg... deci,I'm happy to be back!Asta,bineinteles,daca o fi p-acolo cineva,care citeste toate ideile mele de aici. In rest,sunt fericita,cat se poate (o fi din cauza vremii care e asa de placuta,de cateva zile...-numai ploi si frig,si din cand in cand,un soare d-ala galben stricat- mai plictisitor si mai urat de atat nici ca se putea >:)) si incerc sa nu gresesc fata de mine. Adica sa nu ma schimb,sa raman la fel,chiar daca unii probabil ma considera plictisitoare. Cateodata,si eu cred acelasi lucru despre mine,cred ca ar fi loc de mult mai bine. Facem o recapitulare : vremea sucks,eu nu am chef de mai nimic,nu am patit nimic de bine,numai profi rai,care-si arata coltii abia acum,dupa un semestru...si eu sunt fericita! De ce?? Ce am patit?? Cred ca e doar o stare de moment,mi se intampla destul de des. Incerc sa-mi imaginez cum ar fi fost daca as fi trait acum 70-80 de ani :>. Asta ar insemna ca acum as fi la 2 metri sub pamant,cu buruieni pe mormant. Ar fi fost altfel,daca as fi trait in acele vremuri...Gotta forget about it :-j

Vreau zarzare! Din alea necoapte,verzi! Deja balesc. :)) Mai am de asteptat un anotimp,pan' la zarzare. Recomandare : zarzarele sunt foarte bune,cand ai de unde sa mergi la furat,pe nu stiu care deal,cu gasca de prieteni,si te intorci mai happy ca ai mancat zarzare si inca mai ai,prin buzunarele largi.Mirosu' ala de zarzare ma duce cu gandu' la primavara. Probabil ca zarzarele nici nu au miros :)),dar pentru mine,au. Dar sa lasam visele deoparte,ca mai avem destul timp pana apar zarzarele alea,dupa care voi bali toata viata...=P~
Tin sa va anunt (sa ma dau mare,ca deh :))) ca citesc 'Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi' a lui Camil Petrescu, si mi se pare o carte foarte buna pentru cei carora le plac atat cele despre dragoste,cat si cele despre razboi,si nu se pot decide. Ma simt ca un copil de 6 ani care e nevoit sa spuna ceva despre o carte care l-a impresionat,dar totusi,nu stie cum sa se exprime. Intradevar,nu am citit prea multe carti pana acum,chiar cred ca le pot numara pe degete :D. Mi-a placut 'Pasarea Spin' de Colleen McCullough,si jumatate din 'David Copperfield' de Charles Dickens,pe care am inceput-o acum 3 sau 4 ani,si pe care nici pana acum nu am terminat-o. Recunosc,din prea multa lene...:"> Apoi,mai e 'Christine' a lui Steven King,pe care sper ca o voi termina la vara,ca tare lunga mai e. Dar imi place sa citesc,si imi pare rau ca ma apuca stare buna 'de citit' exact la scoala :))...din pacate.

By the way, azi a fost Valentine's Day. Ar fi sunat mai bine 'Ballantine's Day',right?? Whatever...LMA pentru toti Valentinii si Valentinele din Romania! Si-atat! :)
Voi mai scrie p-aici,curand. Pana revin,delectati-va cu o melodie linistitoare :> - http://www.youtube.com/watch?v=A2r4HE29qSs.

Vreau zapada!!

Cred ca unul dintre putinele locuri in care mi-ar placea sa ma aflu acum ar fi pe partie :) Sa fiu cu o gasca de prieteni aiuriti,sa fie zapada multa,si sa fie distractie...Ar fi frumos. Chiar daca am ajuns la munte iarna asta,mi-ar parea rau sa nu mai ajung. Dar principalul element in toata 'plimbarea' ar fi prietenii... si eu nu am cu cine sa ajung la munte,pt ca unii vor nu stiu unde,altii in alta parte,unii nu vor deloc la munte,asa ca e prea greu sa ajung cu lume multa p-acolo. Plus ca am o prietena care da bacu',anu' asta,deci nu merge,ca deh...ma plictisesc in vacanta asta acasa! In mod normal,ar trebui sa-mi revin,dupa toate 'boalili', dar vad ca nu are niciun rost sa stau in casa. Nu am mai iesit de o luna,la o plimbare,prin oras,asa ca mi-a ajuns. Vara trecuta ieseam in fiecare seara,iarna trecuta ieseam in fiecare vineri si sambata,si nu m-am imbolnavit! Acum,ca nu am mai iesit de o luna,fac febra de vreo 2 saptamani,incontinuu,iar inainte de asta a fost o raceala urata. Parca m-ar fi blestemat cineva sa incep anu' cu susu'-n jos. Sper sa treaca mai repede,ca nu mai vreau febra,si m-am saturat sa stau in casa,in fiecare seara... :

Vreau sa fie primavara,sa fie mai cald,sa ma gandesc ca mai am cateva luni si vine vacanta... Dar nu pot face nimic,sa treaca timpul mai repede,sa ma trezesc stand pe iarba,sub un copac plin de miros de primavara...cu razele soarele,de un galben auriu,mangaindu-mi fata...vreau sa ma trezesc fericita,cu gandul ca urmeaza alta zi plina de distractie,si totusi,de relaxare...vreau putina dragoste,vreau intelegere,vreau prietenie adevarata! Pacat ca se gasesc destul de greu.
Intr-o lume obisnuita,in care toata lumea alearga dupa placeri materiale,se pare ca doar eu am idei din astea 'frumoase'...am innebunit?? De vreme ce nu am ideile celorlalti,nu am dorintele lor,cred ca sunt doar EU si atat!...

Another day

Hey again...stiti cum e sa te simti dupa o zi in care esti nevoit sa te trezesti devreme,din nou,apoi sa pleci spre scoala,chiar daca ai febra peste 39?? Eu stiu. In plus,azi a plouat toata ziua,undeva intre ploaie dintr-aia marunta (mocaneasca) ,pentru care nu merita sa deschizi umbrela,si ploaie urata,de...28 ianuarie(?!) E cam ciudat sa ploua in ianuarie,exact in mijlocul iernii,cand ar trebui sa vedem zapada peste tot,macar cativa cm. Dar ne-am obisnuit cu vremea,ca cei din toata lumea,de altfel...Pe langa criza economica,in floare,si pe langa toate gaurile din stratul de ozon,noi inca mai suntem oameni! Ma intreb pentru cat timp?! Vom vedea,odata cu trecerea timpului...
Am scris mult mai putin,fata de alte seri,dar imi e mult prea somn,momentan,ca sa mai pot tasta! (cred ca de la febra,antibioticele luate si ceaiurile pe care le-am baut azi)
Until next time, sleep tight! :)

Ploaie + soferi idioti = LOVE

Tin sa va povestesc cum a decurs ziua de azi pentru mine.Mai exact , cum sa faci o zi sa inceapa prost , si sa se termine cu bine :). 'Totul a inceput intr-o zi calduroasa de vara...' De fapt , nu e vara , si nici nu e cald , deci , nu incepe asa... Azi a fost o vreme urata , oribila...ploaie de ploaie , care a dat nastere la balti de apa peste tot , chiar daca in orasul in care stau , strazile au fost asfaltate de cateva luni , si sa nu mai vorbesc de Ploiesti - la capitolul 'canalizari' , sta destul de prost :. Dupa ce m-am trezit , mai "cu fundu'-n sus" (deh,a inceput alta saptamana),m-am relaxat,watching tv,si,in mare,pierzand vremea,am plecat la scoala...totul bine pana aici.Am stat in ploaie 20-25 de minute,aveam umbrela,dar nu puteam sa-mi acopar si ghiozdanu' care e destul de mare,si am asteptat atata timp,sa vina microbuzul,ca sa pot ajunge in Ploiesti.Totul bine si frumos,nu ma deranjeaza asa de mult sa astept in ploaie atatea minute,dar si cand m-am urcat in microbuz,mai bine nu ma urcam; aveam o stare de lenevit in pat si de butonat tvu'... dar trecem peste,caci nu plec de-acasa,de rareori,cu stari din astea (sunt mai lenesa de fel :">). Am ajuns in Ploiesti,am urcat in autobuz,am ajuns in statie,am injurat toate babele idioate care mi se pun exact in cale,cand ma grabesc,si in tot acest timp ploua.O ploaie din aia de care mai bine nu ai parte;si exact in mijlocu' iernii,parca e prea aiurea! Intr-un final,ajung in fata liceului,si mai aveam de traversat o strada,pe care treceau o gramada de masini (de ce,nu stiu...:-?). Mai aveam aprox. 2 metri si ajungeam pe cealalta parte,cand observ ditamai balta in fata mea,si un sofer care vine cu masina exact langa mine,si vrea sa treaca mai departe; pune o fata de grabit, de sofer din ala cu nervi,de care vezi mai mult prin Bucuresti,si eu nu stiam ce sa fac :prin apa era aiurea sa merg,pe langa nu aveam unde,ca balta era destul de mare,si lunga,iar de intors,nu ma puteam intoarce,caci trebuia sa ocolesc mult prea mult.Si am mers prin apa...-va dati seama cati nervi am putut sa-mi fac.Cu toate ca greseala a fost a mea,pana la urma,nu ar fi trebuit sa merg pe-acolo...dar nici soferu' ala idiot nu trebuia sa treaca asa de aproape de mine! Apoi,lucrare la chimie. Preferata mea,ca si profa :)) De-as putea scoate o materie din programa tuturor elevilor de liceu,as scoate chimia. Cu ce ma ajuta pe mine,mai ales ca sunt la 'filologie',faptul ca hidrogenul face schimb de electroni cu oxigenul,daca le unim,si ca aluminiu are valenta III,si mai stiu eu ce alte minunatii.Pentru cei carora la place chimia,din generala,sa se faca o clasa speciala,unde sa manance chimie pe paine (la figurat,ca la propriu...nu le-ar conveni). In rest, la filologie,mate-info,stiinte,sau mai stiu eu ce-o mai fi,sa nu se faca si chimia,printre alte materii,ca sa te incurce 2 sau 4 ani. Dar e doar o idee...poate ca altii care vor citi aici parerile mele despre chimie,nu vor fi de acord cu mine (asta numai daca blogul meu va fi intr-adevar citit de cineva,si sper ca va fi...;;)) ,dar asa gandesc. :) Sa nu mai zic ca vreau sa vina mai repede vacanta de varaaa!! Cine vrea la fel?? :>

back in business

Nu v-a fost dor de mine?? :))
Stiu,stiu,am lipsit cam mult,dar,totusi,am destul timp sa-mi postez ideile,opiniile si toate gandurile despre ce se intampla in jurul meu :)
Cateodata simt ca nu am inspiratie,si oricat de mult m-as chinui sa scriu ceva,nu merge,nu iese nimic bun...alteori, as scrie pagini intregi,chiar daca nu am un subiect bun (una dintre singurele mele 'calitati' e ca imi place sa aberez) ,insa nu am avut un blog pana acum,deci nu am gandit prea departe.Imi place sa dorm.Una dintre placerile mele cele mai mari e sa dorm,sa visez cat mai interesant...de exemplu,azi-noapte am visat o casa parasita,care totusi arata bine,era un fel de vilau din ala mare ,unde nu mai locuia nimeni.Si culmea,era noapte,cu luna plina...De cele mai multe ori,am vise ciudate,poate chiar 'scary',dar mie tocmai alea imi plac-sa ma trezesc noaptea speriata,sa cred ca de fapt,mai aveam putin si nu stiu ce pateam.
Visele ma atrag.Nu asa de mult incat sa ma documentez mai mult despre ele,pentru ca sunt mai lenesa,si,de obicei,nu-mi pasa asa de mult de ce se intampla pe langa mine.Imi place,deasemenea,si fotografia.Nu ca as putea eu sa fiu vreodata inspirata sa fac niste poze interesante...Mi-as dori sa am prieteni multi,si buni,sa am o gasca mare,cu care sa ies in weekend la terase si sa ne mai povestim vietile :) ar fi frumos...da' de unde atatia prieteni care sa se inteleaga intre ei?! Am un har - ma inteleg destul de bine cu persoanele care nu se inteleg intre ele. Si,credeti-ma,asta nu e deloc bine...e chiar urat,pentru ca inseamna ca nu voi avea o gasca mare niciodata. Dar sa trecem la alte subiecte 'mai happy' ,ca nu vreau sa devin pesimista din cauza a ceea ce scriu eu aici :)
V-ati dorit vreodata un animalut de companie? O pisica,un caine,un papagal sau cine mai stie ce pasare (sa nu uit sa mentionez ca am o fobie - de pasari :-s), sau poate pestisori? Ar fi altfel cu un prieten 'care nu cuvanta' (de Emil Garleanu :)) ) langa voi,nu? Pentru unii,ar fi ceva bun,pentru altii,nu ar fi atat de bun. Pana la urma,animalele sunt greu de crescut in casa,in apartament,au nevoie de atentie speciala.
Ma simt cateodata,in stare de orice.Aproape orice.Pana cand realizez ca nu e chiar asa,si toate ideile mele de invincibilitate se spulbera.De ce unii oameni sunt asa de ambitiosi incat nu renunta la ce-si doresc,si muncesc toata viata pentru acel ceva?! De ce altii prefera sa munceasca in acelasi loc in fiecare zi,5 zile pe saptamana,250 de zile pe an,unii chiar fara concediu?! E urat asa,dar daca nu ar fi caracterele tuturor oamenilor diferite,nu ar exista 'the human nation'... dar intru in alte discutii,alte idei,si pentru inceput,prefer sa pun punct aici,si sa inchei ce-am avut de zis azi,pe blogu' asta :)
Sper sa mai scriu aici,zilele astea,si sper sa am timp sa scriu cel putin in fiecare seara (voi avea mai mult timp in vacanta :D)
Daca vreti sa vorbiti cu mine,sa-mi impartasiti opinii,idei,pentru acest blog,sau pentru orice altceva,dati un mesaj si cu siguranta va voi raspunde.
That's all for tonight,folks!