Doar in vis.

Si a inceput si primavara, anotimpul care ma regenereaza, chiar daca pe unii din jur ii baga in depresii crunte. Daca n-ar invia natura, si daca n-as simti fericirea, in unele momente, cred ca as fi si eu cu moralul la pamant. Dar reusesc sa-mi mentin starea relativ buna.
Si zi de zi ma afund in visele mele, in imperiul meu de vise, unde tronez pe o cana de ceai cu flori de tei. Numai de-as inchide ochii, mi-as imagina o viata acolo. Cu un miros de tei imbatator, cu fumm... cat mai mult, cat mai frumos mirositor, cat mai orbitor. Sa te faca sa te sufoci, sa te ineci, apoi sa-ti revii, simtindu-te mai bine ca niciodata. Si iarba cat mai multa, perne de papadii si multe flori proaspete. Cu un cer mereu senin, cu nori pufosi, ce-ti inspira mereu o stare de bine, de libertate. Cand iti intinzi corpul greu pe iarba, sa vezi desene tampite pe cer, si sa te crezi o parte din el. Sa auzi un cantec dintr-o chitara chinuita, undeva, departe... Apoi, sa te afunzi intr-un somn adanc... Si dormi.