eu...vise?!

Hello! :)

Tin sa anunt ca nu am multe de 'povestit',mai ales ca a fost vacanta,si nu am facut nimic special in saptamana care a trecut. Am dormit,am mancat,m-am plimbat,am lenevit,in special :D si am incercat sa ma bucur de vremea frumoasa,si de soarele calduros de-acolo,de pe cer. Pentru prima data,m-am plimbat aseara,pe o vreme mohorata,ploaie din aia 'mocaneasca',dar a fost destul de cald afara. A fost relaxant...sa ma plimb singura pe strada,in timp ce in capul meu urla Travka-Ce vreme(noapte)... Chiar imi era dor de o stare de singuratate,pe strazi,cu toate ca ar putea parea tare ciudat. Poate stiti cum e sa ai nevoie de cateva clipe de liniste,in care sa gandesti mai liber. Daca nu stiti,as putea spune ca depinde si de caracterul fiecarei persoane. Nu sunt o fire tupeista si nepasatoare,insa nici prea timida (cu toate ca eram,acum ceva timp) si singuratica. Insa in unele momente,ma ajuta sa-mi fac ordine in idei,sa gandesc mai limpede,si sa fiu asa cum am fost dintotdeauna - o Alina normala,in care cunoscutii sa gaseasca un sprijin sufletesc puternic. Cu toate acestea,nu pot spune ca sunt o fire foarte prietenoasa :D. Nu-mi pot pune 'sufletul' pe o tava,in fata unor cunoscuti,colegi,sau poate chiar prieteni. Oricum,mai devreme,sau mai tarziu,ma voi convinge ca a fost o greseala,asa ca incerc sa nu-mi expun ideile,din care cei din jur ar putea intelege personalitatea mea. Nu sunt o fire dificila,cu toate ca ma enervez oarecum repede...NU fara motiv! Dar e de-ajuns sa nu se intample cum vreau eu. Cu toate ca situatiile difera...
Nu sunt foarte incapatanata,dar nici nu-mi schimb ideile si parerile prea repede. Nu sunt foarte zambareata,si fericita,chiar daca acum ceva timp eram...nici eu nu stiu,insa,de ce eram,si de ce mai sunt,oarecum, zambareata ... probabil pt ca nu vreau sa-mi arat sentimentele imediat,si niciodata,intru totul.As putea spune ca incerc sa nu-mi pese de parerile altora asupra mea,insa nu pot reusi,niciodata. Pana si un zambet al unui mic copil ma linisteste si ma bucura. De ce?! Nu am idee.
Deeeci,sunt destul de greu de impresionat,din orice punct de vedere. :) Mai sunt niste plusuri mici,pe care le-ar putea avea cineva,daca ar asculta muzica mea preferata (vezi http://dreamsmaynevercometrue.blogspot.com/2009/03/music-and-me.html ),si daca ar canta la chitara,sau daca ar avea dreaduri,sau motor :)). Ar fi de prisos sa mentionez ca trebuie sa fie cu cap (pe umeri, sau in nori, nu conteaza cum...:D)
Si-acum,in 'incheiere',tin sa anunt ca orice caracterizare a mea din aceasta postare este total adevarata,si ar mai fi foarte multe de mentionat,insa e mai usor sa scriu esentialul. :) Si orice caracterizare scurta a unui 'el' din visele mele a fost posibila doar pt ca am avut cateva momente de exteriorizare sufleteasca. :))) Nu! Am avut ceva asemanator,dar nu din suflet,ci din cap. Din suflet,mai rar... :P

"Acum te las,ramane in urm'

doar fum si scrum

doar scrum si fumm..."

O mare de iarba

Finally,a venit vacanta!

Cat de bine ma pot simti sa nu ma mai gandesc la scoala...macar pt 6-7 zile.

Sa ascult Bob Marley,sa ma uit spre soare,si sa-mi imaginez...marea?!Sa vad cum face si soarele o baie in mare,sa vad valurile urcand si coborand,pe ritmuri de muzica simfonica. Am innebunit? Probabil. De ce nu-mi mai pasa de nimic altceva,si mi-a ramas scrijelita in minte imaginea marii la apus? Incerc sa duc orice gand,orice imagine din mintea mea,la extrem. Pana cand ajung sa las acea imagine,si sa trec la altele,mult mai interesante...si tot asa. Si din anumite puncte de vedere,ceea ce 'fac',nu e deloc aiurea. Pentru ca stiu ce ma determina sa fac asta. Imaginatia,memoria si de cele mai multe ori,dorinta de evadare. Nu vreau sa ajung sa vorbesc in metafore, epitete, sau alte figuri de stil mult prea 'filozofice'. Vreau sa fiu EU. Cateodata e atat de simplu sa fiu EU, adevaratul EU...iar alteori,mi se pare atat de greu sa incerc,macar,sa fiu EU. Renunt,asa ca singurul meu scop in acea zi devine dorinta de a ajunge la 'maine'. Acel 'maine' in care totul e bine,nimeni nu pateste nimic...Cred ca sunt o fire destul de ciudata,indeajuns de diferita de cei din jur,incat sa-i fac sa se minuneze ca ma doare capu' cand pe ei nu-i doare nimic,si invers. Oare peste cativa ani,cand voi citi ce am scris aici,o sa ma ia durerea de cap?! O sa-mi aduc eu aminte de toate dilemele varstei,de toate gandurile (destul de) ciudate,din adolescenta pe care o traiesc acum?! E tare greu sa-mi exprim sentimentele,si ideile acum,dar nu-mi dau seama de ce.

Vreau sa fiu un om normal, dar pt asta sunt nevoita sa-mi schimb personalitatea?...

In alta ordine de idei,sa va povestesc despre micul animalut ce mi-a inveselit o zi.Acum cateva zile,am 'cunoscut' o buburuza. :) Imi pare rau ca i-am dat drumul,si nu i-am facut macar o poza,dar deja o chinuisem destul. Ii pusesem si un nume.'Bubu' semana cu buburuza din imagine(--->)insa era speciala. Avea un 'defect' la aripi,asa ca nu mai putea zbura. Insa era mai jucausa decat orice alta ganganie pe care am vazut-o. Am tinut-o langa mine timp de 2 ore,dupa care i-am dat drumul in lumea asta atat de mare si nemiloasa (pt ea...sau poate si pt mine). Deja o 'prezentasem' colegelor mele,care se mirau ca am ajuns sa chinui o biata gargarita. Si eu m-as mira daca as vedea pe altcineva chinuind o buburuza,dar totusi,nu mai vroiam sa-i dau drumul. Am innebunit indeajuns incat sa tin o buburuza langa mine,la ora de info. :) Dar buburuza traieste,e pe undeva prin Ploiesti. Sper ca se plimba pe bulevard acum.

Cum suntem deja in mijlocul primaverii,au aparut papadiile. Din punctul meu de vedere,sunt cele mai frumoase flori. Chiar daca,pt altii,papadiile inseamna buruiana si flori galbene urate. Mie imi plac - atat in perioada in care au polen,atunci cand sunt galbene,cat si dupa ce se usuca,si petalele lor se transforma in puf. Mi se par cele mai inocente flori. Totusi,rezistente,din moment ce rasar mai peste tot. Din momentul in care privesc o papadie, ajung sa gandesc mai 'deep under' ca niciodata. 'Despic firu-n patru" si nu renunt pana nu ajung la o concluzie buna,pt mine. Asta doar daca se intampla sa vad o papadie,mai de-aproape.

Papadiile,pt mine,vestesc primavara. La fel si copacii infloriti. Si visez incontinuu,de-a lungul unui an,la primavara. Mai exact,la luna aprilie.Caci este singura luna in care imi revine starea de bine,in care imi place sa respir un aer curat,de primavara calduroasa. Sa ma plimb printre copacii infloriti,care imprastie un aer parfumat,sa calc prin iarba proaspat rasarita,si sa ma pierd prin puful papadiilor albe - asta inseamna,pt mine,primavara.Este singurul anotimp,de fapt,o singura luna,din timpul unui an,in care simt ca traiesc,prin toate celulele corpului meu,simt ca respir cu tot corpul,nu doar cu nasul inghetat,sau mult prea incalzit de temperaturile ridicate din timpul verii. Primavara...ah,cat imi place primavara! :)

Nu,fara rost!

Fara introducere,intru direct in subiect.
Subiectu' fiind...ideile mele care nu au o introducere.
De ce am ajuns sa ma gandesc la primavara,la iarba,la soare,la relaxare,si la o prietenie?
Paaaai,azi am trecut printr-un parc in care se tundea iarba,si mirosea ca pe camp :)). Sincera sa fiu,mi-a adus amintiri. In mare parte,de cand eram kid de cativa ani,si ajungeam pe la o strabunica la tara,era aer fresh,copaci roditori,si iarba verde din plin. Imi pare rau ca atunci,cand eram mai mica,nu ma bucuram de fiecare zi. Si imi amintesc ca multa lume mi-a zis (si inca mi se mai spune) ca ar fi bine sa stiu sa ma bucur de copilarie,pt ca o sa-mi fie dor sa fiu copil. Atunci nu dadeam 2 bani pe ce ziceau ei...dar acum realizez ca pana la urma,imi e dor intr-o oarecare masura de 'zilele alea' din copilaria mea,petrecute alaturi de cele mai bune prietene (dupa cum credeam la vremea aceea) ,de desenele mele animate preferate (gen 'Tom si Jerry' si 'Familia Jetson' :)) ) ,de papusile Barbie pe care la dadeam cu ruj si le faceam haine (copila,deh...) si cel mai important, alaturi de persoanele care nu-mi mai sunt alaturi. Nu cred ca exista raiul,cum nu cred ca exista nici iadul,cu toate ca mi-ar placea sa existe cel din urma. >:) Toate amintirile sunt doar in mintile noastre. Ne ramane doar sa descoperim cum putem avea cele mai frumoase amintiri,de-a lungul vietii.

Aman,din nou,subiectul '23 martie'. Sper ca o sa ajung sa-l abordez,in una din scrierile viitoare. :D