Asta e scurta descrierea a ceea ce s-a intamplat deja,caci deja m-am decis sa scriu ceva p-aici,dar nu stiu daca va iesi ceva indeajuns de bun,pt a posta. Incerc...
Paaai,azi am avut o zi in care toate ideile mele au fost comprimate in cateva vorbe. Mai exact,vorbe din alea spuse la nervi. Nervi,din cauza plictiselii,si monotoniei ce imi incetoseaza gandirea. Zilele trecute (inclusiv ziua de azi) au fost niste zile tare aiurea. Probabil din cauza tezelor,pt care recunosc ca nu am invatat,sau din cauza pierderii mele in timp si spatiu. Cu fiecare zi ce trece,ma simt fara viata,fara aer,fara iubire,fara prietenie...fara nimic ce m-ar putea face sa ma simt normal. Cand merg pe strada,nu ma bucur pt fiecare pas pe care-l fac(poate exagerez) ,ci ma grabesc sa ajung 'undeva'. Cand stau undeva,iar nu-i bine,pt ca ma plictisesc repede,si vreau sa plec. Daca plec,nu-i bine,daca stau,nu-i bine. : Cateodata nici eu nu ma mai inteleg. Insa,daca eu nu m-as intelege,atunci cine?! Simt ca trec zilele pe langa mine,si eu nu fac nimic,pt a-mi aduce aminte de ele,cu drag. Simt ca voi ajunge peste cativa ani,ma voi gandi in urma si voi ajunge la concluzia ca nu stiam sa traiesc. A trai inseamna,pt mine,momentan,a face ce-ti place cel mai mult. Tare mi-ar mai placea sa am prieteni care sa ma inteleaga. Cu toate ca,pt mine,orice prietenie are si parti rele. Deci niciodata nu voi putea avea un prieten(amic) ,fara sa ma gandesc ca urmeaza sa ne certam,cat de curand. Mi-ar placea sa gandesc altfel,sa gandesc asa cum credeam eu ca gandesc cei de 16 ani. Cand eram kinder,ii admiram,ii credeam 'mari'. Acum,ajung sa cred ca toata multimea de oameni de 16 ani,sau mai mult,care nu se plictisesc la fel de frecvent ca si mine, e doar o mare de persoane,de tineri. Pe care am ajuns sa o privesc,de pe mal,si imi e frica sa intru. As avea nevoie de altcineva,sa ma impinga de la spate. Si acel cineva nu mai vine...
Mi-ar placea sa pot intoarce la nesfarsit banda cu 'o zi' - ziua de azi. Sa ma trezesc,iar si iar,sa fac in fiecare zi altceva,si totusi,timpul sa stea in loc. Sa adorm cu gandul ca maine e azi,si o sa am timp sa fac tot ce vreau. O sa cunosc multe persoane,o sa-mi fac prieteni,o sa ajung unde vreau. Apoi,maine dimineata voi repeta totul - aceeasi introducere,si deznodamant,insa alta actiune. Ar fi altfel...asta,pana as ajunge sa stiu tot ce s-ar putea sti despre lume,si m-as plictisi,din nou. Atunci,nu m-ar mai putea salva nimic... M-ar putea cineva sau ceva face sa nu mai gandesc asa?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu